Epuizare emoțională: cum o recunoști și când să ceri sprijin

Sunt perioade în care ne facem în continuare treaba, răspundem celor care au nevoie de noi și respectăm ce am promis, dar toate acestea ne cer un efort tot mai mare. Ajungem acasă cu gândul că am vrea să fim lăsați puțin în pace. O întrebare obișnuită ne irită, deși știm că omul din fața noastră nu are nicio vină.

Cât timp reușim să facem ce avem de făcut, putem trece cu vederea cât de obosiți suntem. Ne spunem că va fi mai ușor după ce terminăm proiectul sau după ce trece perioada aceasta. Când apar însă alte solicitări, momentul de odihnă se amână din nou. În felul acesta, epuizarea emoțională poate ajunge să ne preocupe abia când ne afectează serios viața.

Ce înseamnă epuizarea emoțională

Epuizarea emoțională (se deschide într-o filă nouă) descrie o stare în care simțim că ne este tot mai greu să facem față solicitărilor. Poate apărea în perioade de stres prelungit, însoțită de oboseală, dificultăți de concentrare sau iritabilitate.

Ca să înțelegem ce ni se întâmplă, contează ce s-a adunat în ultima vreme, de cât timp ne simțim astfel și cât reușim să ne refacem. Același program poate fi trăit foarte diferit într-o perioadă în care avem susținere și într-una în care trecem singuri printr-o dificultate.

Semne de epuizare emoțională

Uneori, schimbarea se vede mai întâi în lucrurile mărunte. În perioadele de stres (se deschide într-o filă nouă), ai putea observa că:

• Îți pierzi răbdarea mai repede, inclusiv cu oameni apropiați.
• Îți este greu să urmărești o conversație, să te concentrezi sau să iei o decizie.
• O sarcină obișnuită pare prea mult pe lângă tot ce ai deja de făcut.
• Somnul s-a schimbat: adormi greu, te trezești în timpul nopții sau dormi mai mult.
• Amâni întâlniri și răspunzi mai rar celor care te caută.

Aceste semne pot avea mai multe explicații. Contează dacă sunt o schimbare față de felul tău obișnuit de a fi, cât de des apar și ce urmări au. Dacă se repetă și îți afectează viața, poți discuta cu un specialist despre ele și despre împrejurările în care au apărut.

Ce poate întreține epuizarea

Responsabilitățile profesionale și cele personale se pot suprapune într-o perioadă dificilă. La serviciu avem un termen de respectat, acasă cineva are nevoie de îngrijire, iar între ele încercăm să găsim timp pentru tot ce a rămas în urmă. O grijă de acasă ne poate însoți toată ziua, inclusiv într-o ședință în care avem nevoie să fim atenți.

La serviciu, un volum excesiv de sarcini, programul prelungit, autonomia redusă și lipsa sprijinului sunt factori de risc pentru sănătatea mintală. Organizația Mondială a Sănătății (se deschide într-o filă nouă) recomandă inclusiv schimbări în organizarea muncii pentru a reduce aceste riscuri.

Contează și ce înseamnă pentru fiecare dintre noi să răspundă așteptărilor celorlalți. Poți accepta, de exemplu, încă o sarcină, deși programul este plin. Te gândești că un refuz ar putea fi interpretat ca lipsă de implicare. Rămâi să lucrezi mai mult, iar timpul din care ai tăiat este tocmai cel în care te-ai fi odihnit. Teama de a dezamăgi pe cineva ajunge astfel să cântărească mai mult decât oboseala pe care o simți deja.

Există, desigur, responsabilități asupra cărora avem puțină putere de decizie. Îngrijirea unui părinte bolnav sau dependența de un anumit venit cer soluții care să țină cont de aceste realități. Ajutorul disponibil și posibilitatea de a împărți unele sarcini fac parte din discuție.

De ce uneori ne este greu să ne odihnim

O seară liberă ne poate găsi tot cu gândul la ce avem de rezolvat. Reluăm o discuție, pregătim răspunsul pentru mâine, verificăm dacă a mai venit un mesaj. Stresul poate îngreuna relaxarea și somnul (se deschide într-o filă nouă). Merită să observăm ce ne ține atenția acolo, chiar și după ce am încheiat programul.

Dacă o pauză vine cu vinovăție, putem încerca să înțelegem ce ne reproșăm. Că lăsăm pe altcineva să se descurce? Că am fi putut face mai mult? Pentru cineva obișnuit să fie mereu disponibil, timpul liber poate veni și cu această neliniște.

Epuizare emoțională și burnout

Termenii apar adesea împreună. Burnoutul are însă un sens precis în clasificarea Organizației Mondiale a Sănătății (se deschide într-o filă nouă): este un fenomen ocupațional care rezultă din stresul cronic de la locul de muncă, atunci când acesta nu a fost gestionat cu succes. Are trei dimensiuni: epuizarea, distanțarea sau cinismul față de muncă și reducerea eficacității profesionale.

Expresia „epuizare emoțională” este folosită mai larg, inclusiv pentru dificultăți legate de viața personală. Dacă ne simțim epuizați, avem nevoie să înțelegem de unde vine presiunea. În cazul burnoutului, condițiile și relațiile de la locul de muncă sunt o parte necesară a acestei discuții.

Ce poți face când te simți epuizat emoțional

Începe prin a te uita la câteva zile obișnuite. Ce îți cere cel mai mult efort? În ce momente te simți ceva mai bine? Câteva însemnări pot ajuta la observarea situațiilor care se repetă. S-ar putea să constați că te obosesc întreruperile dese sau că ajungi să iei singur prea multe decizii.

Pornind de aici, alege ceva ce se poate schimba acum: un termen de discutat, o sarcină de împărțit, o cerere de ajutor. La serviciu, de exemplu: „Astăzi pot termina una dintre aceste două sarcini. Care are prioritate?” Acasă, cererea poate fi la fel de concretă: „Poți prelua tu cumpărăturile săptămâna aceasta?”

Un program de somn cât mai regulat, mișcarea și timpul petrecut cu oameni în care ai încredere pot ajuta în gestionarea stresului. Observă ce îți priește în perioada aceasta și cât loc îi poți face în program. Uneori, asta cere să discuți cu cei din jur despre ce pot prelua ei.

Când să ceri sprijin profesional

Când starea persistă, îți afectează relațiile sau activitățile ori îți este greu să schimbi ceea ce o întreține, poți apela la un psihoterapeut. Stresul de durată și dificultățile din familie sau de la serviciu sunt motive pentru a începe psihoterapia (se deschide într-o filă nouă).

Dacă oboseala durează de câteva săptămâni fără să știi de ce ori îți afectează viața de zi cu zi, discută și cu medicul de familie. Oboseala poate avea și cauze medicale (se deschide într-o filă nouă), precum anemia, unele afecțiuni tiroidiene sau tulburări de somn.

Tristețea persistentă și pierderea interesului pentru lucrurile care îți făceau plăcere au, la rândul lor, nevoie de atenție: pot apărea în depresie (se deschide într-o filă nouă) și justifică o evaluare de specialitate.

Cum te poate ajuta psihoterapia

În psihoterapie, pornesc de la felul în care arată viața ta acum: ce responsabilități ai, de când îți este greu și ce sprijin ai. Putem lua o situație concretă, cum ar fi momentul în care accepți încă o sarcină deși ești deja obosit. Ce te face să accepți? Ce te temi că s-ar întâmpla dacă ai refuza?

De aici putem înțelege cum ai ajuns să îți asumi anumite responsabilități și ce se repetă în relațiile tale. Unele lucruri au nevoie de timp ca să poată fi spuse. Le abordăm în ritmul tău. Pe măsură ce lucrurile se clarifică, putem discuta ce ai face diferit data viitoare: cum ai cere ajutor, ce ai spune când programul este deja plin sau ce ai putea lăsa în grija altcuiva.

Dacă vrei să discutăm despre ce te preocupă, îmi poți scrie pentru o programare.